Alergiile la copii: cauze, simptome, investigații și tratament

Ce înseamnă o alergie? Cum se manifestă?

Reacția alergică reprezintă un răspuns exagerat al sistemului imunitar la anumiți stimuli din exterior. Manifestările reacției alergice sunt legate de apariția unui răspuns inflamator care poate afecta organismul în ansamblu sau doar anumite organe sau sisteme. Cele mai frecvente manifestări sunt legate de mucoasa respiratorie unde se pot declanșa rinita sau astmul alergic și de tegumente și țesutul subcutanat unde pot apărea manifestări de urticarie, eczemă sau angioedem. În situații extreme, reacția alergică se poate manifesta la nivelul întregului organism atunci când se declanșează o reacție anafilactică și, în final, șocul anafilactic, situație ce poate pune în pericol viața. 

Le moștenim genetic sau le dobândim?

Bolile alergice se dezvoltă pe un anumit teren – persoane atopice. Acest teren este determinat genetic și este prezent și la persoane care nu au alergie. În acest sens trebuie știut că cei care au în familie o persoană atopică sau cu o boală alergică au un risc mult mai mare de a dezvolta o alergie.

În funcție de anumite condiții, atât din timpul sarcinii cât și după naștere, până la adolescență, persoanele atopice pot dezvolta una sau mai multe alergii. Factorii care favorizează apariția alergiei sunt destul de numeroși. Cei mai importanți sunt reprezentați de expunerea constantă la cantități crescute de alergeni, atât a mamei în timpul sarcinii, cât și ulterior a copilului. Un exemplu poate fi oferit de casele vechi, cu multă mobilă sau cu multe covoare, carpete, fără o bună aerisire sau cu igrasie. Acestea oferă un mediu propice pentru dezvoltarea acarienilor, dar și pentru dezvoltarea mucegaiurilor.

Un rol la fel de important îl are și expunerea la poluanți, inclusiv fumul de țigară, atât a viitoarei mame, cât și a copilului. Aceasta este una dintre cauzele pentru care bolile alergice au o frecvență mult mai mare în țările dezvoltate, industrializate, unde poluarea este din ce în ce mai mare. La fel se explică creșterea exponențială a procentului de alergici din ultimii 20 de ani. Aici trebuie amintite și alimentele “moderne” sau mâncarea tip fast-food care conțin o cantitate crescută de chimicale (E-uri). Rolul favorizant al alergiei este dovedit pentru aceste alimente. Și în acest caz contează alimentația din timpul sarcinii, dar și ulterior pe parcursul alăptării și apoi al diversificării alimentației (introducerea alimentelor la sugar). 

Infecțiile repetate, în special cele virale, cresc riscul de apariție a alergiei. Acest aspect este valabil atât în perioada de sarcină, la mamă, cât și ulterior la copil. De asemenea, anumite tratamente pot fi implicate în favorizarea alergiei.

Cât de periculoase pot fi alergiile?

Majoritatea alergiilor nu pun în pericol viața. Bolile alergice în general afectează calitatea vieții pacientului și prin aceasta au un impact negativ major asupra stării de sănătate așa cum este definită de OMS. Există și situații mai puțin frecvente în care o reacție alergică poate pune în pericol viața. Acesta este cazul alergiei la înțepături de insecte, în special la veninul de himenoptere (viespea, albina), la medicamente sau la anumite alimente și latex. În toate aceste situații se pot declanșa reacții anafilactice cu diferite grade de severitate, inclusiv șoc anafilactic, situație care reprezintă urgență medicală majoră. În cazul acestor pacienți este util să fie dotați în permanență cu o trusă de urgență care să conțină antihistaminice, corticoizi și adrenalină, la recomandarea medicului.    

Cum le tratăm?

Tratamentul alergiilor respiratorii presupune două componente. Pe de o parte, tratamentul cauzal – desensibilizarea și, pe de altă parte, tratamentul simptomelor, al manifestărilor de moment ale alergiei.

Există preparate standardizate cu care se face desensibilizarea. Metoda se numește imunoterapie specifică pentru că se realizează o imunomodulare, dar în termeni populari preparatele respective sunt cunoscute sub denumirea de “vaccinuri”. Prin această metodă se administrează cantități mici din alergen pentru a se obține o toleranță a acestuia din partea organismului. Se poate face doar pentru unul sau cel mult doi-trei alergeni. Atunci când sunt prezente mai multe sensibilizări, nu are indicație. Durata tratamentului este între 3 și 5 ani și are un cost destul de ridicat.

Tratamentul simptomatic se indică în funcție de manifestările alergiei – pentru rinoconjunctivită sau pentru astm. Principalele clase de medicamente utile în rinită sunt soluțiile saline (diverse preparate cu apă de mare), antihistaminicele (claritine, aerius, zyrtec, xyzal, telfast), derivații de cortizon – corticoizi topici (rhinocort aqua, flixonase, nasonex). În cazuri extreme în care se asociază polipi de mari dimensiuni sau hipertrofia unor zone ale mucoasei nazale, se poate interveni chirurgical (prin radiofrecvență sau clasic).

Medicația pentru astm se prescrie în funcție de gradul de severitate. Dacă pacientul prezintă crize la intervale mari de timp nu este necesar tratament continuu, ci doar bronhodilatatoare cu acțiune rapidă, sub formă de spray-uri: salbutamol, de exemplu. În cazul în care criza nu cedează, se folosesc preparate cortizonice injectabile, aerosoli cu bronhodilatatoare, mucolitice, bronhodilatatoare injectabile, oxigenoterapie.

Atunci când crizele sunt frecvente se utilizează în principal medicație inhalatorie sub formă de spray-uri sau pulberi cu efect antiinflamator (beclometason, budesonid, fluticasona), bronhodilatatoare (salmetero, fenoterol), la care se pot adăuga preparate cu administrare orală în cazuri rezistente la tratament.

În cazul alergiilor alimentare, acestea nu beneficiază de tratamentul medicamentos de desensibilizare. Se poate face o desensibilizare atunci când a fost identificat alimentul care provoacă reacția, direct prin administrarea alimentului începând cu cantități extrem de mici și crescând treptat cantitatea în funcție de o anumită schemă. Această metodă terapeutică este rezervată doar anumitor cazuri bine selecționate și se face sub stricta supraveghere a unui medic specialist. În majoritatea cazurilor se recomandă regimul de excludere (evitarea alimentului incriminat) și tratament simptomatic cu antihistaminice și corticosteroizi topici – unguente – sau sistemici – tratament intern sau chiar injectabil la nevoie.    

Care sunt primele semne ce pot indica o alergie și care trebuie să trimită părintele imediat la medicul alergolog?

Atunci când un copil are probleme legate de răceli repetate, bronșiolite, erupții cutanate, piele atopică, obstrucție nazală permanentă, vegetații adenoide, otite recurente, respirație șuierătoare, tuse persistentă, probleme digestive – crampe, balonări, iar în special diaree, trebuie evaluat și din punct de vedere alergologic. De multe ori, în spatele acestor probleme stă o alergie care nu a fost diagnosticată.

Ce teste sunt necesare în diagnosticarea alergiilor?

Pentru a stabili cu certitudine cauza alergică, trebuie făcute teste specifice. Cele mai importante sunt cele care pun în evidență sensibilizarea pacientului la unul sau mai mulți alergeni. Există două posibilități. Se poate face testare cutanată și se urmărește dacă pielea reacționează la vreun alergen (există truse speciale cu extracte alergenice standardizate) sau se pot face analize din sange (IgE specifice). Trebuie menționat că aceste teste pot fi făcute la orice vârstă, chiar și la copii sub un an. De obicei, dacă nu sunt probleme, este bine ca testele să fie făcute doar după vârsta de 4 ani, după ce sistemul imunitar este bine dezvoltat. Atunci când un copil are probleme care ne fac să ne gândim la o alergie (răceli repetate, dermatită atopică, obstrucție nazală permanentă), testele trebuie făcute, așa cum am arătat, indiferent de vârstă. În cazul copiilor, mai ales la vârstă mică, sunt recomandate testele efectuate din sânge.

Putem scăpa definitiv de alergii sau ne obișnuim să le ținem sub control?

Teoretic, alergiile care sunt diagnosticate după vârsta de 4-5 ani se mențin toată viața. În schimb, bolile alergice provocate de acești alergeni pot să intre în remisie sau pot fi ținute sub control. Acest lucru se realizează prin cele două tipuri de tratament menționate anterior. Tratamentul corect de desensibilizare (imunoterapia specifică) poate induce remisia în cazul astmului și al rinoconjunctivitei alergice. Tratamentul medicamentos cu antihistaminice și corticoizi topici și uz intern poate ține sub control manifestările alergiei alimentare, cât și a celei respiratorii. Odată cu înaintarea în vârstă, bolile alergice scad în intensitatea manifestărilor și pot chiar intra în remisie spontan, după vârsta de 60-70 de ani. 

Sursă: Dr. Rareș Simu

Share on facebook
Distribuie-l pe Facebook
Share on whatsapp
Distribuie-l pe WhatsApp
Share on email
Distribuie-l prin email

Programează-te!

Pentru a te programa te rugăm să completezi formularul de mai jos. Ulterior, vom reveni către tine pentru a confirma programarea.

facebook messenger icon