Chisturi ovariene: cauze, simptome și tratament

Chisturile ovariene reprezintă o afecţiune des întâlnitã în rândul femeilor de diferite vârste. Studiile arată că majoritatea pacientelor se vor confrunta cu această problemă cel puțin o dată în viață. Chisturile sunt formațiuni pline cu lichid ce se fixează fie în interiorul ovarului, fie pe suprafața acestuia. De cele mai multe ori, astfel de afecţiuni ginecologice apar la femeile însărcinate sau în rândul celor care nu au atins încă pragul menopauzei, chisturile fiind cel mai adesea asociate cu ciclul menstrual.

În general, chisturile ovariene nu ridică mari probleme, acestea fiind lipsite de durere. Este posibil ca unele femei să dezvolte un chist ovarian în fiecare lună, odată cu apariţia menstruaţiei, însă, de obicei acestea dispar de la sine, fără a necesita tratament. Chisturile devin problematice în momentul în care nu pot fi îndepărtate sau atunci când cresc în dimensiune. O afecţiune de acest fel poate duce, odată cu înaintarea în vârstă, la apariţia cancerului, însă riscul este unul scăzut. Cu toate acestea, se recomandă realizarea controlului pelvian periodic astfel încât formaţiunile de acest fel să fie monitorizate constant.

Care sunt cel mai des întâlnite simptome?

Odată cu creșterea în dimensiuni a chistului ovarian, acesta va începe să își facă simțită prezența în corp. Printre cele mai frecvente simptome care apar odată cu creșterea în dimensiune a chistului se numără:

  • durere pelviană (o durere surdă sau ascuțită resimțită în zona inferioară a abdomenului, pe partea ovarului afectat);
  • presiune în zona abdominală;
  • umflături la nivel pelvian;
  • senzație de balonare.

Majoritatea chisturilor ovariene sunt asimptomatice și sunt descoperite la o examinare de rutină a pelvisului sau cu ocazia unei investigații imagistice pentru altă patologie. Se constată, de obicei, structuri mobile chistice de dimensiuni variate, între 2.5 – 4.5 cm, cu localizare laterală față de uter. De obicei, un chist care produce durere și disconfort depășește 5 cm. Ridică semne de îngrijorare chisturile ovariene ce depășesc 7 – 8 cm, dar mai ales aspectul la ecografie care poate varia de la un simplu chist funcțional până la formațiuni neoplazice.

Când este este recomandat să ne adresăm medicului specialist?

În cazurile în care un chist ovarian devine o urgență medicală, de cele mai multe ori pacientele vor resimți o durere severă în zona abdominală sau cea pelviană,  însoțită de stări febrile, vărsături, amețeli, slăbiciune, stare de leșin sau accelerarea frecvenței respiratorii (hiperventilație). Astfel de simptome pot semnala complicații precum torsiunea de ovar sau chiar ruptura acestuia.

Astfel, este recomandat să ne adresăm medicului specialist când apare o durere pelviană, un disconfort persistent în fosa inghinală dreaptă sau stângă. Durerile ciclice la menstruație pot indica endometrioza cu existența unui endometriom asociat. Durerea cu caracter intermitent poate sugera o torsiune incipientă în timp ce o durere acută severă poate indica torsiunea cu ischemie ovariană secundară. Alte cauze de durere acută pot fi abcesele tubo-ovariene sau chisturile rupte.

Care sunt cauzele apariției chisturilor ovariene?

Există două forme de chisturi ovariene: cele funcționale și cele nefuncționale. Cel mai des întâlnite sunt chisturile funcționale care apar ca o consecință a ciclului menstrual. În general, acestea nu provoacă dureri și dispar fără tratament în aproximativ 2-3 luni. Apariția lor este cauzată de foliculi (structuri asemănătoare cu chisturile) care cresc lunar pe suprafața ovarelor. Aceste formațiuni sunt responsabile cu producerea hormonilor feminini, eliberând ovulul în perioada de ovulație. În cazul în care un astfel de folicul crește în dimensiuni, acesta devine un chist funcțional. Cele două tipuri de chisturi funcționale sunt:

  • chisturile foliculare: se produc atunci când funcția foliculului devine anormală: acesta nu eliberează ovulul, însă continuă să crească;
  • chisturile luteale: după ce foliculul va elibera ovulul, acesta va căpăta denumirea de corp luteal, începând să producă estrogen și progesteron. În unele cazuri, lichidul acumulat în corpul luteal va determina transformarea acestuia în chist.

Chisturile nefuncționale sunt mai rar întâlnite, însã dezvoltarea acestora nu este condiționatã de activitatea hormonală. Una dintre posibilele cauze este apariția celulelor canceroase. Printre chisturile nefuncționale se numără chisturile dermoide (formate din celule embrionare), chistadenoamele ovariene (se dezvoltă pe suprafața unui ovar și conțin substanțe apoase sau vâscoase) sau endometriozele (din cauza creșterii în afara uterului a celulelor endometriale). În general, chisturile dermoide și chistadenoamele ovariene își pot mări dimensiunile, ceea ce poate determina deplasarea ovarului din poziția normală. În acest caz, riscul torsiunii ovariene este crescut și pot apărea complicații precum scăderea sau chiar oprirea circulației către ovar. 

În apariția chisturilor ovariene sunt incriminați mai mulți factori de risc. O serie de studii epidemiologice au făcut o conexiune între fumat și dezvoltarea chisturilor funcționale. Deși nu se cunoaște mecanismul exact prin care fumatul își execută efectele, sunt suspectate schimbări în secreția de gonadotropină și funcția ovariană. Contraceptivele hormonale orale în doze mari suprimă activitatea ovariană și asigură protecție împotriva dezvoltării chisturilor. În contrast, există o incidență crescută a chisturilor foliculare raportate la multe contraceptive doar pe bază de progesteron. Femeile tratate cu tamoxifen pentru cancer mamar prezintă un risc crescut de formare a chisturilor ovariene.

Surse:

Dr. Codruța Dijmărescu

www.webmd.com

www.mayoclinic.org

Share on facebook
Distribuie-l pe Facebook
Share on whatsapp
Distribuie-l pe WhatsApp
Share on email
Distribuie-l prin email

Programează-te!

Pentru a te programa te rugăm să completezi formularul de mai jos. Ulterior, vom reveni către tine pentru a confirma programarea.

facebook messenger icon