Infecția HPV și displaziile de col uterin (”rănile pe col”)

Infecțiile HPV

 

Virusul HPV este răspândit larg și are o afinitate specială pentru mucoasele genitale. Orice persoană activă sexual se poate întâlni cu acest virus. Grupa de vârstă la care incidența infectării este maximă este cea a adulților tineri, între 20-30 ani. În condiții particulare, infectarea cu virusul HPV poate produce probleme de sănătate. Acestea sunt cu atât mai severe, cu cât virusul este mai agresiv (aparține grupului HPV cu risc crescut oncogen).

Nouă din zece adulți vor reuși să negativeze infecția HPV într-un interval rezonabil de timp. Aceștia, printr-un răspuns imunologic bun, vor elimina practic virusul din căile lor genitale. De aceea, infectarea lor se numește infecție tranzitorie (care nu persistă)- iar aceasta este evoluția obișnuită.

Unii adulți sunt complet asimptomatici (nu îi deranjează nimic), alții  au simptome ușoare, nesupărătoare (usturime, mâncărime ușoară) sau observă negi (veruci) genitali. Chiar dacă apariția negilor este deranjantă și frustrantă, ei nu sunt deloc periculoși și după diferite tratamente pacienții pot să îi elimine.

La unul din zece adulți infectația cu virusul HPV evoluează diferit. Din cauza unor factori favorizanți, virusul nu părăsește căile genitale. Infecția devine persistentă, virusul își poate exercita efectele de îmbolnăvire a aparatului genital. Această îmbolnăvire se produce lent, în timp, în ani de zile de la infectarea cu virus.

Virusurile care îmbolnăvesc în mod periculos căile genitale sunt cele cu risc crescut oncogen (adică cele care pot să modifice celulele adultului –gazdă în mod sever).

 

Displaziile cervicale

Primele manifestări ale îmbolnăvirii sunt leziunile displazice ușoare (displazii ușoare).  Dacă imunitatea pacientei reîncepe să funcționeze bine, aceste displazii se pot autolimita și vindeca. Netratate, ele pot evolua spre leziuni displazice severe – leziunile precanceroase. În condițiile în care nu se intervine terapeutic, cu trecerea timpului leziunile severe evoluează și apare cancerul genital. Atunci când virusul este agresiv (adică tulpinile cu risc foarte mare oncogen: 16, 18, 45, 31, 33, 52, 58), putem observa o progresivitate mai rapidă a leziunilor.

 

Factorii care favorizează dezvoltarea displaziilor severe sunt:

  • Debutul precoce al vieții sexuale (pentru că mucoasele genitale nu și-au putut consolida toți factorii de apărare)
  • Partenerii multipli (pentru că astfel cresc șansele de achiziționare de noi tulpini virale, dintre care unele pot fi evident cu risc crescut)
  • Infecții genitale banale asociate neglijate, netratate sau insuficient tratate (mucoasele se luptă cu mai mulți agresori)
  • Fumatul (modifică direct capacitatea de apărare a mucoaselor genitale și o fac mai susceptibilă la modificări displazice)
  • Orice factor care scade apărarea organismului (imunitatea celulară) pe termen scurt sau lung: stressul psihic, somnul insuficient, alimentația dezechilibrată, curele de slăbire, medicația (corticosteroizii), alte boli asociate.

 

 

Localizarea infecției HPV

Localizarea infecțiilor HPV la femeie: col uterin, vulvă, vagin, regiunea perianală, perineu, mucoasa bucală și faringiană.

Localizarea infecțiilor HPV la bărbat: penis, perineu, regiune perianală, mucoasă bucală și faringiană.

 

Profilaxia și diagnosticul precoce al leziunilor displazice (preneoplazice, precaneroase) ale aparatului genital la femeie

 

Se recomandă:

  • Examen ginecologic de rutină anual sau ori de cîte ori apar semne sau simptome sugestive (scurgeri vaginale, sîngerări vaginale, dureri pelvine etc). Trebuie menționat ca infecția genitala cu HIV nu are o simptomatologie specifică.
  • Test Babeș-Papanicolaou anual sau în ritmul sugerat de medicul specialist dacă s-a diagnosticat o infecție HPV cu risc crescut
  • Testarea pentru virusul HPV (ADN HPV)– indicată de către medicul specialist individualizat, în situații clinice precise

NU SE TESTEAZĂ PENTRU VIRUSUL HPV DE RUTINĂ TOATE PACIENTELE TINERE.

  • Recomandari actuale: cotestare sau testare ADN HPV peste 25 de ani.
  • Testarea activității virale (ARNmesager HPV)
  • Examenul colposcopic (vizualizarea directă a colului uterin, vaginului și vulvei pentru a diagnostica displaziile).

 

Diagnosticul de displazie cervicală

Formularea unui diagnostic de displazie genitală se bazează pe trepiedul:

  1. Analize de laborator test Babeș-Papanicolaou si test HPV imunocitologic.
  2. Examen colposcopic.
  3. Biopsie a leziunii suspecte (examen histopatologic).

 

Conduita terapeutică

Pe baza acestui diagnostic, medicul ginecolog va putea face recomandările strict individualizate de conduită terapeutică, ținând cont de: severitatea displaziei, tipul de virus HPV implicat, vârsta pacientei, dorința de a avea copii, capacitatea de implicare a pacientei în programul de supraveghere, disponibilitatea pacientei de a înțelege și coopera pentru obținerea unui rezultat terapeutic cât mai bun.

Principiul călăuzitor în tratamentul unei displazii este individualizarea tratamentului. De aceea, vor fi potrivite oricare dintre următoarele conduite: biopsia țintită a unei leziuni, excizia unei leziuni, excizia cu ansa diatermică a zonei de transformare, conizația electrică sau cu bisturiul rece, sau supravegherea sistematică, la intervale bine determinate de timp (prin test citologic, test HPV, colposcopie).

Aplicat corect, tratamentul excizional in cazul unei displazii cervicale, permite vindecarea completa a pacientei.

 

Cancerul de col uterin/vagin/vulvă

Dacă sunt neglijate metodele profilactice și de diagnostic precoce (de exemplu pacienta nu face testul Papanicolaou mai mulți ani la rînd sau niciodată etc), sau dacă în etapele de diagnostic și tratament apar disfuncționalități (de exemplu neprezentarea la un control de etapă sau neefectuarea unei excizii atunci când ea este justificat recomandată), probabilitatea de apariție a unei boli grave – cancerul genital – crește foarte mult.

Chiar dacă în faza incipientă un cancer genital este vindecabil, aceasta implică intervenții chirurgicale mult mai ample, mutilante sau asocierea unor tratamente adjuvante solicitante (iradiere, chimoiterapie etc). Un cancer genital avansat este o adevărată dramă pentru pacientă și cei apropiați, iar șansele de vindecare  scad semnificativ.

Concluzie

Înțelegerea evoluției naturale a acestor infecții HPV și aplicarea corectă a metodelor profilactice și terapeutice ale leziunilor preenoplazice permite obținerea unor rezultate clinice excepționale, cu prognostic extrem de favorabil pentru paciente.

 

Articol realizat impreuna cu Dr. Corina Grigoriu, medic primar obstetrica-ginecologie

 

Share on facebook
Distribuie-l pe Facebook
Share on whatsapp
Distribuie-l pe WhatsApp
Share on email
Distribuie-l prin email

Programează-te!

Pentru a te programa te rugăm să completezi formularul de mai jos. Ulterior, vom reveni către tine pentru a confirma programarea.

facebook messenger icon