Rezultatele sumarului de urină: teste, parametri și afecțiuni indicate

Ce teste presupune sumarul de urină?

Examenul vizual (macroscopic) al urinei presupune caracterizarea clarității, culorii și mirosului urinei. În mod normal, urina proaspătă este clară și transparentă. Orice variație poate reprezenta un semn de anormalitate. Urina tulbure este de cele mai multe ori datorată unor substanțe în exces sau anormale precum: săruri, oxalați, fosfați, mucus, leucocite, microorganisme, identificate analizând rezultatele sumarului de urină.

Culoarea urinei este în mod normal galben deschis, uneori incoloră. Culoarea este modificată de numeroase substanțe endo sau exogene sau poate fi rezultatul unei patologii asociate. De exemplu, aportul redus de lichide sau febra pot conduce la o urină galben-portocalie. Urina roșie poate fi un semn de sângerare sau pur și simplu poate fi dată de consumul de sfeclă roșie. Urina brună poate fi un semn de afectare hepatică. Urina verde poate rezulta în urma consumului de medicamente pe bază de albastru de metilen sau poate indica o infecție cu bacterii cromogene, de exemplu piocianic.

Urina proaspătă are un miros caracteristic datorită acizilor volatili. Modificări ale mirosului apar în mai multe circumstanțe. De exemplu, în etilism, urina are miros de alcool. Urina infectată poate avea miros de amoniac, iar cetoacidoza diabetică determină un miros al urinei asemănător fructelor. 

Examenul chimic se efectuează cu ajutorul unor benzi impregnate cu reactivi (testul dipstick). Acestea sunt introduse în urină și se colorează în funcție de concentrația anumitor substanțe din compoziția urinei, putând identifica niveluri peste limita normală.

Examinând rezultatele sumarului de urină se pot urmări:

  • Proteinele – în mod normal în urină se întâlnește un nivel redus de proteine. O cantitate crescută poate sugera o afectare renală.
  • Glucoza – în mod normal cantitatea mică de glucoză din urină nu se poate detecta. Apariția glucozei poate fi asociată diabetului zaharat dezechilibrat.
  • Corpii cetonici sunt asociați cetoacidozei diabetice, malabsorbției sau inaniției
  • Bilirubina – pigment galben asociat afectării hepatice.
  • Urobilinogenul asociat anemiilor hemolitice, hepatitelor acute sau cirozelor hepatice.
  • Leucocitele sunt asociate infecțiilor.
  • Nitriții sunt asociați infecției bacteriene.
  • Eritrocitele (globulele roșii) sunt asociate sângerărilor.
  • pH-ul urinar modificat poate indica tulburări în sfera renală.

Examenul microscopic poate fi necesar în cazul în care se observă anomalii la examinarea macroscopică sau chimică. Medicul integrează rezultatele sumarului de urină și decide necesitatea investigațiilor suplimentare pentru un diagnostic de certitudine. Examenul microscopic cuprinde examenul sedimentului urinar format în urma centrifugării probei de urină. Sedimentul se examinează la microscopul optic sau la microscopul cu lumină polarizată. De asemenea, sedimentul poate fi evaluat si prin analizoare automate.

Elementele analizate din sediment sunt:

  • Hematiile (globulele roșii) – în mod normal sunt prezente aproximativ 0-5 hematii/câmp. Un număr crescut de hematii observate atât la examenul chimic cât și la microscop orientează clinicianul către o posibilă sângerare dar acest test nu poate preciza sursa sângerării.
  • Leucocitele (globulele albe) – în mod normal sunt prezente aproximativ 0-5 leucocite/câmp. Un număr crescut de leucocite observate la examenul microscopic poate indica o infecție sau o inflamație renourinară. Dacă se asociază cu bacteriurie poate indica cel mai probabil o infecție urinară.
  • Celulele epiteliale în mod normal sunt prezente în număr redus în sedimentul urinar, dar în unele condiții precum infecții, inflamații sau neoplasme numărul acestora crește.
  • Cilindrii prezenți în sedimentul urinar indică cel mai adesea o patologie renală.
  • Cristalele pot fi întâlnite atât în mod normal în sedimentul urinar, dar pot reprezenta și consecințe ale unor procese patologice precum litiaza renală (pietre la rinichi).

Cum sunt analizate rezultatele sumarului de urină și ce indică parametrii anormali ai acestora?

Sumarul de urină reprezintă un test atât pentru screening cât și pentru diagnostic  prin care se analizează integrativ urina din punct de vedere fizic, chimic și microscopic. Prin aceste metode se detectează sau se măsoară o serie de substanțe regăsite în urină, produși normali sau anormali ai metabolismului, celule, fragmente celulare, microorganisme. Numeroase afecțiuni pot fi detectate prin măsurarea unor concentrații anormale ale produșilor urinei sau prin identificarea substanțelor care nu se regăsesc în mod normal în urină, de exemplu: glucoza, proteine, bilirubina, eritrocite, leucocite, cristale sau bacterii.

Rezultatele sumarului de urină pot avea numeroase interpretări. Valorile normale ale examenului de urină reprezintă în general un indicator puternic că rinichii și tractul urinar funcționează normal. Cu toate acestea, există limitări cu privire la interpretarea testului. Absența unor valori anormale nu înseamnă că totul este clar și simptomele nu sunt reale, înseamnă pur și simplu că nu s-au detectat anomalii pe baza acestui test. În mod similar, valori anormale ale examenului de urină ar putea sugera stări patologice atât ale aparatului renal și urinar (calculi, tumori, infecții urinare joasa sau înalte) cât și stări patologice hepatice, metabolice, hematologice (diabet zaharat, icter, hepatite, ciroze, anemii) sau de altă natură. Așadar, sumarul de urină ar trebui să facă parte din investigațiile curente în orice patologie, fiind o investigație fundamentală nu numai pentru afecțiunile reno-urinare în care proteinuria este un indicator precoce al leziunii renale, dar și pentru diabetul zaharat prin evidențierea glucozei în urină și a corpilor cetonici, pentru diagnosticul sindromului icteric și al anemiilor hemolitice prin evidențierea bilirubinei și a urobilinogenului, diagnosticul infecției de tract urinar prin evidențierea bacteriuriei și a leucocituriei, exemplele putând continua.

O analiză pe rezultatele sumarului de urină poate oferi informații mai complete despre ceea ce se întâmplă doar atunci când este utilizată împreună cu alte teste cum ar fi o hemogramă completă, funcția hepatică, funcția renală, teste imagistice. Analiza urinei nu se folosește aproape niciodată ca singură formă de diagnostic. Rezultatele sumarul de urina trebuie să fie integrate și coroborat atât cu rezultatele celorlalte analize cât și cu tabloul clinic al pacientului pentru a obține un diagnostic de certitudine.

Surse: Dr. Zaharia Magda

www.mayoclinic.com

Share on facebook
Distribuie-l pe Facebook
Share on whatsapp
Distribuie-l pe WhatsApp
Share on email
Distribuie-l prin email

Programează-te!

Pentru a te programa te rugăm să completezi formularul de mai jos. Ulterior, vom reveni către tine pentru a confirma programarea.