Sumar de urină: tot ce trebuie să știi despre recoltare și interpretarea rezultatelor

Urina este un lichid biologic produs de rinichi, esențial funcționării optime a organismului prin prisma substanțelor toxice eliminate odată cu procesul de micțiune. Analiza medicală sumar de urină poate detecta o gamă largă de afecțiuni. Un astfel de test presupune verificarea caracteristicilor chimice și fizice ale urinei, dar și examinarea microscopică a acesteia. Rezultatele aflate în afara parametrilor normali pot indica prezența anumitor infecții, a unor boli metabolice sau renale. Urocultura este o metodă de analiză uzuală recomandată din motive variate ce țin de verificarea stării generale de sănătate, diagnosticarea unei afecțiuni medicale sau monitorizarea evoluției unei boli. Mai mult, un astfel de test poate fi efectuat în perioada pre-chirurgicală, înainte de internarea în spital sau de efectuarea unui screening.

Ce presupune procedura de recoltare?

Urocultura presupune recoltarea în recipiente sterilizate (achiziționate fie din unitățile medicale, fie din farmacii) a primei urine din zi, motivul fiind acela că, dimineața, urina este mai concentrată, iar parametrii anormali pot fi mai vizibili. Înainte de recoltare se va face toaletarea zonei urogenitale. Pentru ca rezultatele analizei de sumar de urină să fie cât mai precise, se recomandă începerea procesului de micțiune în toaletă, urmând ca urina să fie recoltată din jetul mijlociu. La finalul recoltării pentru sumar de urină, recipientul va fi închis cu capacul și transportat în cel mai scurt timp la clinică. În cazul în care acest lucru nu este posibil, recipientul trebuie păstrat la rece în frigider.

Care este cantitatea de urină necesară unei astfel de analize și ce fel de recipient poate fi folosit?

Analiza sumar de urină necesita un volum de 10-15 ml de urină. Pentru recoltarea corectă a sumarului de urină se folosesc recipiente speciale de unică folosință primite de la laborator sau cumpărate de la farmacie.

Recomandări pentru procedura de recoltare și igiena dinaintea recoltării

Toaleta dinaintea recoltării presupune curățirea mâinilor și a organelor genitale externe prin spălare cu apă și săpun. Igiena zonei genitale se efectuează diferit în funcție de sex. La femei se efectuează spălarea organelor genitale externe cu apă și săpun. După spălare, zona vulvară se șterge cu comprese de tifon sterile din faţă spre spate. La femeile active sexual se recomandă utilizarea unui tampon intravaginal pentru a reduce contaminarea cu secreții vaginale. Pentru recoltare, se recomandă ca pacienta să îndepărteze cu degetele labiile, astfel încât jetul urinar să nu ia contact cu acestea sau cu părul pubian. La bărbați, se retractează prepuţul si se decalotează complet glandul. Acesta se spală cu apă şi săpun, după care se usucă cu comprese de tifon sterile. Menţinând în continuare glandul decalotat, se recoltează proba de urină. Se va evita contactul organelor genitale cu recipientul de recoltare sau alte obiecte pentru a nu contamina proba.

Recoltarea probei de urină se va face din urina proaspătă de dimineață din jetul mijlociu direct în recipientele speciale de unică folosinţă. Recipientul cu urina se va plasa într-o punga de protecție și se va duce la laborator în maxim 1-2 ore de la recoltare.

Contraindicații:

Examenul pentru sumar de urină este considerat în mod normal un test sigur și non-invaziv, efectuat cu acceptul pacientului. Contraindicațiile pentru efectuarea analizei de urină ar putea include lipsa consimțământului pentru efectuarea testului. Există situații particulare în care se poate recurge la metode invazive pentru a obține proba de urină, de exemplu cateterismul uretral sau puncția vezicală suprapubiană (în cazul necesității colectării sterile a urinei atunci când cateterismul uretral nu este posibil). În aceste cazuri, contraindicațiile sunt legate de caracterul invaziv al manevrelor.

Alimentația înainte de examen:

Cu privire la alimentația pacientului, condițiile preexistente sau medicația asociată, acestea nu reprezintă contraindicații pentru efectuarea testului, dar pot interfera cu rezultatul examenului de urină. Dieta pe bază de carne sau dieta vegetariană poate modifica ph-ul urinar. Exercițiile fizice, stresul emoțional sever, expunerea la temperaturi foarte scăzute, sarcina, perioada postpartum pot induce modificări în cantitatea de proteine excretate în urină. La femei este importantă precizarea perioadei menstruale deoarece fluxul menstrual poate modifica  proba, crescând fals numărul de globule roșii. Se recomandă folosirea tampoanelor intravaginale în momentul recoltării pentru a evita această situație.

Substanțe contraindicate:

Din moment ce testul implică o examinare vizuală, chimică și microscopică a urinei colectate, unele substanțe pot interacționa cu rezultatul, de exemplu: laxativele, antibioticele, anticoagulantele, antiagregantele, suplimentele alimentare, vitaminoterapia. Diureticele, laxativele sau ingestia de lichide pot modifica densitatea urinară, însă în situații de urgență examenul urinei recoltată în orice moment al zilei este util. Antibioticele administrate anterior recoltării pot interfera cu diverși parametri analizați precum densitatea urinară, numărul de leucocite, glucoza urinară sau pot inhiba formarea nitriților. Administrarea substanțelor de contrast iodate cu mai puţin de 48 de ore înainte poate crește densitatea urinară cu reacții fals pozitive pentru proteine. Medicamente precum anticoagulantele sau antiplachetarele pot crește debitul urinar al hematiilor. Cu toate acestea, majoritatea medicamentelor pot fi utilizate înaintea examenului de urină.  Medicul va decide dacă este necesară oprirea oricărui medicament, iar pentru o corectă interpretarea a rezultatelor se va tine cont de substanțele administrate anterior testului.

Ce presupune interpretarea probelor? 

O analiză completă a urinei constă din trei faze distincte de testare:

  • Examinarea vizuală (macroscopică), care evaluează culoarea, claritatea și mirosul urinei.
  • Examinarea chimică, care testează chimic anumite substanțe ce determină concentrația urinei și oferă informații valoroase despre starea de sănătate și bolile asociate.
  • Examinarea microscopică, care identifică și numără tipul de celule, cristale și alte componente, cum ar fi bacteriile și mucusul care pot fi prezente în urină.

Există situații în care rezultatele analizei sumar de urină diferă de la un laborator la altul. De ce se întâmplă acest lucru?

În timp ce precizia testelor de laborator a evoluat semnificativ în ultimele decenii, poate apărea o anumită variabilitate de la laborator la laborator datorită diferențelor dintre echipamentele de testare, reactivii chimici și tehnicile folosite. Este important de știut că trebuie utilizat intervalul furnizat de laboratorul care a efectuat testul pentru a evalua dacă rezultatele  sunt „în limite normale”. Intervalele de referință pentru teste pot fi găsite în raportul de laborator. Rezultatele testelor de laborator nu sunt semnificative de la sine. Semnificația lor este dată de  intervalele de referință. Acestea sunt valorile așteptate pentru o persoană sănătoasă. Uneori sunt numite valori „normale”. Prin compararea rezultatelor testului cu valorile de referință, se poate stabili dacă rezultatele testului nu se încadrează în intervalul valorilor așteptate. Valorile care sunt în afara intervalelor așteptate pot oferi indicii pentru a ajuta la identificarea posibilelor  afecțiuni.

Surse: Dr. Zaharia Magda

www.mayoclinic.com

Share on facebook
Distribuie-l pe Facebook
Share on whatsapp
Distribuie-l pe WhatsApp
Share on email
Distribuie-l prin email

Programează-te!

Pentru a te programa te rugăm să completezi formularul de mai jos. Ulterior, vom reveni către tine pentru a confirma programarea.

facebook messenger icon